În privinţa moravurilor şi a conduitei (1751)

1 – Un Cavaler al templului trebuie să se dedice în întregime lui Dumnezeu, unic în trei persoane.

2 – Buzele sale trebuie să fie înlănţuite prin legăturile unei tăceri angelice.

3 – Trebuie să se respecte cu stricteţe supunerea la Ordin şi la regulile stricte.

4 – Un Frate sau o Soră a templului trebuie să-şi vadă întotdeauna de  perfecţionare în moravurile sale  şi în maniera de a se conduce pe sine însuşi ; astfel el trebuie să arate dreptate şi echitate în felul său de a trăi, sobrietate în mâncare şi băutură, decenţă în conduită, moderaţie în discursuri şi bunăvoinţă în comerţ.

5 – Trebuie să evite orice dispută, orice invectivă, orice cuvânt jignitor, orice discurs care să atace onoarea aproapelui său, orice demers ofensator sai vindicativ; şi el trebuie să se conducă decent în toate relaţiile şi în orice moment.

6 – El trebuie să păstreze între fraţi o fraternitate sfântă, o fidelitate a inimii şi o dragoste celestă, să aducă ajutor cu cea mai mare promptitudine acelora dintre fraţi şi surori copleşiţi de nenorocire sau căzuţi într-o situaţie supărătoare. De aceea nu trebuie să reproşeze unui frate sau surori  căzuţi în nenorocire că aceasta este din cauza sa sau a altora, ci să-l ajute  cu omenie fraternă şi paşnică,şi să-i întindă o mână de ajutor pentru a-l scoate din abisul nenorocirii sau al viciului. El trebuie să extirpe din societatea fraţilor şi surorilor orice  vorbă clevetitoare, orice lăcomie, orice murmur, orice gelozie din gură sau din inimă. În toate, cavalerii şi fraţii sau surorile Templului îşi vor conduce moravurile, întreţinerea corporală şi conduita spirituală într-o manieră în care să se facă respectaţi de fraţii şi surorile laice şi respectaţi de profani.