cu decorurile sale la gradul de maestru
la Stricta Observanţă Templieră
La 14 decembrie 1784, Mozart aderă la Francmasonerie și este iniţiat la rangul de ucenic în loja vieneză ” Binefacerea” (die wohltätigkeit).
De la 7 ianuarie 1785 Mozart a fost promovat companion, la cererea lojei sale și cu ceremoniile obișnuite de către loja ” Concordia Adevărată” (zur Wahren Eintracht).
Noi nu știm nici până în prezent momentul exact al promovării lui Mozart la gradul de maestru, dar prezența sa în lojă la 22 aprilie 1785 ne permite să ne situăm aproximativ pe aproape în legătură cu data.
Este aproape acelaşi moment în care și tatăl său, Leopold Mozart, este de asemenea admis în lojă ” Binefacerea” și parcurge foarte repede cele trei grade de cunoaștere.
Prin intrarea în masonerie , Mozart pătrunde într- o lume inițiatică nouă pentru el. Face acest demers pentru a se reînnoi pe sine însuşi, pentru a-și relua întreaga viață cu o nouă putere și într- o nouă lumină.
Spiritul Francmasoneriei germina în el de mult timp în urmă. Iubitor de libertate, egalitate și fraternitate, convins de necesitatea schimbărilor reciproce și de o lucrare comună destinată progresului umanităţii, artele și științele ; adăugându-le Masoneria, el împlineşte această dorință comună de a lucra și et se pătrunde în cele mai profunde adâncimi ale sinelui de această căutare spirituală sprijinită de căldura prieteniei frățești pe care el o primește de la „frații” lui Francmasoni.
lucrărilor lui Mozart
Acestea sunt lucrările din toamna anului 1784, inclusiv Sonata în C minor K 457, care marchează primele influențe ale francmasoneriei asupra compozițiilor lui Mozart. Această influență se va regăsi în ultimii șapte ani din existența sa, prin profunzimea și intensitatea vieții sale de francmason.
Cităm trei lucrări în special impregnate cu acest simbolismul masonic :
Prima este cantata ” Die Maurerfreude ” K 471, care este cu adevărat prima mae compoziţie masonică a lui Mozart, interpretată la 24 aprilie 1785 la un banchet al Lojei de la Viena.
Se regăseşte deja în această compoziţie o unitate în care se amestecă originalitatea stilului personal şi expresia sobră dezgolită de sentimente « spirituale ». Această operă arată cu câtă seriozitate şi entuziasm, în profunzimea sinelui său, s-a angajat în masonerie.
A doua este muzica funebră masonică K 477executată în timpul unei loje la Viena în memoria a doi fraţi ai Strictei Observanţe, de curând decedaţi.
Noi suntem departe de o operă de circumstanţă dedicată morţii a doi prieteni. Sentimentul care însufleţeşte opera, nu este simpla resemnare în faţa morţii, ci transcrierea unei renaşteri într-o nouă viaţă, spiritualizată, divină.
În sfârşit, cea din urmă este opera Singspiel “Flautul Fermecat” ” K 620 reprezentată pentru prima oară la Viena pe 30 septembrie 1791.
Flautul fermecat, care aparent pare a fi un simplu basm des cu zâne, se relevă în realitate ca o adevărată operă de apărare și de glorificare a Francmasoneriei. Aluziile de acolo sunt un pic prea deschise și se regăsesc pe tot parcursul de la un capăt la celălalt. celuilalt. De altminteri nu este necesar a fi francmason pentru a observa corespondențele dintre pasajele din livret și textele masonice care au fost publicate în epocă. la momentul respectiv . Referințele masonice din operă sunt de atminteri numeroase: se vorbeşte despre frății de inţiaţi, despre secvențe rituale. Acest lucru se reflectă în special în fragmentul corului preoților „O , Isis şi Osiris” din al doilea act: personajul Tamino încă nu a înfruntat cea de a treia parte a încercărilor, cea mai dificilă; dar deja iniţiaţii speră că tânărul prinț va fi în curând demn de a fi admis printre ei.